Vasile Boroneanț

Arheologul Vasile Boroneanț s-a născut la 28 decembrie 1930 în comuna Conop, jud. Arad. În iunie 1954, în timpul examenelor de licenţă a fost arestat şi mai târziu judecat pentru crimă împotriva ordinii sociale şi condamnat la 16 ani de muncă silnică. Perioada de detenţie începută în arestul de la Ministerul de Interne – Uranus, a continuat la Malmaison, trecând prin penitenciarele de la Jilava, Lugoj, Aiud, Lagărul de la Salcia şi Insula Mare a Brăilei. A fost eliberat în iunie 1964, în urma amnistiei generale, din penitenciarul spital de la Văcăreşti.

După detenție a susținut teza de licență cu tema “Colonatul african de la origini și până la invazia vandală”, sub îndrumarea profesorului D. Pippidi și s-a angajat la Institutul de Arheologie din București, mai întâi ca funcționar-documentare (1964-1969), apoi ca documentarist științific (1969-1973). În 1973 devine arheolog ‘cu drepturi depline’ în cadrul aceleiași instituții. În 1975, în baza unei hotărâri a P.C.R. şi a guvernului R.S.R a fost transferat împreună cu alţi colegi cu dosar politic la Muzeul Municipiului Bucureşti, aflat sub coordonarea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, unde a rămas până la pensionare (2003). A fost director al acestui muzeul în perioada 1990-1993.

Eforturile și rezultatele cercetărilor sale în studiul regiunii Porțile de Fier au fost recunoscute în 1981 prin acordarea premiului ‘Emil Racoviță’ pentru contribuția, alături de ceilalți autori, la realizarea lucrării “Speologia – Seria monografică. Grupul de Cercetări Complexe Porțile de Fier.”

În 1982 susține teza de doctorat cu titlul “Paleoliticul superior și epipaleoliticul din zona Porțile de Fier”, lucrare realizată sub îndrumarea lui Vladimir Dumitrescu.

În perioada în care a activat ca Director al Muzeului de Istorie şi Arta a Municipiului Bucureşti, a reorganizat expoziţia de bază a muzeului București şi a organizat expoziţii internaţionale la Kent, Statul Ohio, New York – sediul O.N.U. şi Luxemburg.